joi, 18 octombrie 2012

destine...


   Am observat că de la un timp am devenit interesată de destinele umane, de personalități și sorțile acestora, sau nu neapărat personalități, ci pur și simplu oameni și destinele lor. De ce ?Probabil că mi-au apărut în căpușorul meu un șir de întrebări la care nu găsesc răspunsuri sau poate nimeni nu poate să mi le ofere. Faptul că zi de zi te întîlnești cu noi și noi încercări, te fac să te întrebi oare cum au procedat alții în situații similare, cum au reușit ei să găsească soluții sau răspunsuri, cum și-au luat ei cele mai importante decizii ale vieți lor și cum și-au asumat responsabilitatea eșecurilor lor, cum au suportat greutatea singurătății sau a multor alte lucruri ce ne frămîntă pe toți.
   Dacă tot sîntem atît de conștienți și ne dăm seama că trăim într-o lume mai mult sau mai puțin dură, de ce nu apreciem ceea ce avem ?De ce nu ținem oamenii dragi lînga noi ?De ce nu încercăm să înțelegem la moment și nu cedăm din mîndrie pentru a ne bucura acum și nu după moarte ? Probabil sună a prea multe întrebări și totuși nimic exact.
   De ce îl proslăvim pe Eminescu după moarte, îi închinăm spectacole, cenacle și monumente ?Il avem drept cel mai mare poet al neamului ?Dar oare știm cu adevărat cine a fost el ?
   Dacă o să vorbesc acum de măreția sa Maria Cebotari, sînt sigură puțini sînt cei care vor recunoaște numele ei și vor putea spune cine a fost și ce înseamnă el pentru noi...Dar nimeni, sau aproape nimeni nu o cunoaște pe Musia, cea din Valea Dicescu...
   Cel mai rau e faptul, chiar de am auzit de ei și sîntem mîndrii că sînt compatrioții noștrii, din păcate noi nu cunoaștem soarta lor în cele mai mici detalii, dar poate nici nu trebuie chiar toate detaliile dar măcar să cunoaștem și noi eforturile lor care le-au făcut ca să ne proslăvească țara. Ei ne servesc drept exemple pentru noi ca să învățăm a lua cele mai corecte decizii sau pur și simplu să înțelegem și noi ce este viața și cum trebuie ea privită și trăită.
   Astea fiiind spuse recomand spre citire romanul Recviem pentru Maria, și sper ca mesajul meu să fie înțeles chiar și de mine (mereu este loc pentru mai multe).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu