Pămînt al oamenilor

    "A fi om înseamnă, în chip neîndoielnic, a fi răspunzător.Înseamnă a cunoaște rușinea, cînd te afli în fața unei nefericiri ce nu pare să depindă de tine. Înseamnă a simți, punînd și tu o piatră la temelie, că astfel contribui la clădirea lumii." A.de S.-Exupery
  Atîția ani au trecut de cind marele Exupery a așezat pe foaie aceste cuvinte, că și după atîta timp și-au păstrat valoarea, fiind valabile și pentru zilele noastre.Oriunde, oricînd nu ai fi, cel mai important este să fii OM, să fii responsabil pentru tot ceea ce faci.Să ai puterea să recunoști cind greșești, să cazi conștient și să gasești forțe să te ridici cu mai mult curaj și putere.Să ajuți și să fii ajutat, să oferi și să primești, să respecți să fii respectat.Să simți tot ceea ce poate atinge fizic si moral, sa ai traiești cu sufletul curat.Să-ti dai o șansă ție și celui de lingă tine.Să faci o familie, să sadești un copac, să construiești o casă și să faci copii.C-am așa se pune o piatră la temelia lumii, și daca mai reușești să mai faci cîte ceva atunci chiar ca faci o bază buna pentru cei care urmează să vină...Și tu?Cum contribui la ridicarea clădirii umane???

E o piesa extraordinara...La fiecare ascultare trezeste niste emotii foarte profunde!Recomand vizionarea filmului The Last Song!

O clipa de fericire....

Cineva a spus: « Indiferent de virsta la care  apare ,prima dragoste ramine unica.Nici una din relatiile care apar apoi, pe parcurs nu va mai fi la fel.Asta nu inseamna ca nu vei mai iubi la fel de intens, ci doar ca lipsa de experienta care insoteste prima dragoste are farmec aparte.Cind apar primele experiente sentimentale afli ceva nou despre tine si inveti sa te vezi in ochii celuilalt.Cum este cind iubesti?Cum este sa fii iubita ?Lipsa de experienta iti creaza probleme, in prima relatie de iubire.Nu stii cum sa reactionezi, nu stii cum sa interpretezi reactiile celuilalt...Influenta ei depinde, in primul rind, de virsta la care ai trait-o. »

    Poate o fi si asa, dar dupa mine in fiecare noua relatie, fie ea prima sau a doua, sau a treia...E ceva nou de fiecare data, deoarece experienta anterioara nu poate fi aplicata pentru fiecare persoana noua ce apare in viata ta.Niciodata n-o sa poti explica cum te simti cind iubesti, cel putin nu poti reda intensitatea dragostei, caci pina la urma ea ramine a se simti si nu a se vorbi despre ea.Toti vrem sa-i dam o definitie...in pictura, muzica, poezie, fotografie si tot asa.Dar acest sentiment « Dragostea » se rezuma la clipe, ca de exemplu cind dimineata deschizi ochii si vezi zimbetul celui care iti face viata mai frumoasa ;cind ii simti atingerile blinde ; cind te cuprinde atunci cind te simti prost  sau ai avut parte de un esec ;sau atunci cind vine la tine pe cinci minute ca sa te faca sa zimbesti si sa-ti arate inca odata ca nu esti singura.Aceasta lista de clipe care fac esenta ar putea continua, si te astept pe tine sa-mi spui care este clipa ce te face fericit(a)...

De ce-ai dat, Doamne?

Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atîtea vorbe și minciuni,
Atîtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinetețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzînd că-n viață nu au loc.
Atîtea vorbe și minciuni,
Atîtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înalbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!

Mai bine ar vorbi 
În lume florile,

Iar omul ar tăcea!

El si Ea...undeva ...cindva...

Multe de toate putem spune de viața noastră, fiecare o interpretează așa cum o are sau cum o înțelege, sîntem mereu în căutare de ceva- bani, statut social, carieră veritabilă și tot asa. Dar în cea mai mare parte sentimentele si emoțiile ne aduc împlinirile fizice și sufletești fiecăruia dintre noi. Fiecare are o istorie -e insăși viața, care e plină de scene și mici aventuri. Acum aș vrea să spun și eu o istorie a doi tineri care sau găsit unul pe altul, nu ca în legendarele istorii de dragoste nici ca-n poveștile cu prinți si prințese, nici din întîmplarea fericită. A fost mai curînd ceva organizat neintenționat.

   Se cunoșteau demult, știau de existenta  unul altuia, dar nu și-au  imaginat niciodată că simpla întîlnire de revedere după mai mulți ani îi va face să fie împreuna pe mai mult timp. Petreceau timpul vesel împreuna, și s-ar părea că nimic serios “pur și simplu prieteni” care au descoperit dulceața sărutului involuntar, mînați oarecum de o forță inexplicabilă lor. Și iată  așa pas cu pas relația lua amploare, fără ca ei să-și dea seama.Au realizat  la un moment că mult timp departe unul de altul e o ispită, nu-și puteau explica de ce simt nevoia să audă ce face celălalt, cum se simte,etc.Dacă  încercau să meargă fiecare pe calea sa, fără să se vadă, să se audă, au realizat că nu pot rezista unul fara altul, era ca o ispită, un drog-de a se vedea sau măcar să se audă. Au trăit clipe frumoase împreună, bucurîndu-se de toate fleacurile, profitau de liniștea sufletească și clipa fericită ce predomina în jurul lor.

    Viața e dura cu toți, și El și Ea au avut multe dezamăgiri care i-au făcut să nu aiba încredere în nimeni, s-ar părea că nici unul în altul nu o aveau. Fără să-și dea seama au început să fie geloși, să îi deranjeze prezența  altor persoane în viața celuilalt. Dar ceva nu era suficient, ceva nu mergea îndeajuns  și s-au despărtit fără să-și dea vreo explicație.La mijloc a stat mîndria și incapacitatea de a ceda, nu-și recunoșteau sentimentele pentru a nu parea slab in ochii celuilalt…