Am
observat că de la un timp am devenit interesată de destinele umane, de
personalități și sorțile acestora, sau nu neapărat personalități, ci pur și
simplu oameni și destinele lor. De ce ?Probabil că mi-au apărut în
căpușorul meu un șir de întrebări la care nu găsesc răspunsuri sau poate nimeni
nu poate să mi le ofere. Faptul că zi de zi te întîlnești cu noi și noi
încercări, te fac să te întrebi oare cum au procedat alții în situații
similare, cum au reușit ei să găsească soluții sau răspunsuri, cum și-au luat
ei cele mai importante decizii ale vieți lor și cum și-au asumat
responsabilitatea eșecurilor lor, cum au suportat greutatea singurătății
sau a multor alte lucruri ce ne frămîntă pe toți.
Dacă tot sîntem atît de conștienți și ne dăm
seama că trăim într-o lume mai mult sau mai puțin dură, de ce nu apreciem ceea
ce avem ?De ce nu ținem oamenii dragi lînga noi ?De ce nu încercăm să
înțelegem la moment și nu cedăm din mîndrie pentru a ne bucura acum și nu după
moarte ? Probabil sună a prea multe întrebări și totuși nimic exact.
De ce îl proslăvim pe Eminescu după moarte,
îi închinăm spectacole, cenacle și monumente ?Il avem drept cel mai mare
poet al neamului ?Dar oare știm cu adevărat cine a fost el ?
Dacă o să vorbesc acum de măreția sa Maria
Cebotari, sînt sigură puțini sînt cei care vor recunoaște numele ei și vor
putea spune cine a fost și ce înseamnă el pentru noi...Dar nimeni, sau aproape
nimeni nu o cunoaște pe Musia, cea din Valea Dicescu...
Cel mai rau e faptul, chiar de am auzit de
ei și sîntem mîndrii că sînt compatrioții noștrii, din păcate noi nu cunoaștem
soarta lor în cele mai mici detalii, dar poate nici nu trebuie chiar toate
detaliile dar măcar să cunoaștem și noi eforturile lor care le-au făcut ca să
ne proslăvească țara. Ei ne servesc drept exemple pentru noi ca să învățăm a
lua cele mai corecte decizii sau pur și simplu să înțelegem și noi ce este
viața și cum trebuie ea privită și trăită.
Astea fiiind spuse recomand spre citire romanul
Recviem pentru Maria, și sper ca mesajul meu să fie înțeles chiar și de mine
(mereu este loc pentru mai multe).
