Multe de toate putem spune de viața noastră, fiecare o interpretează așa cum o are sau cum o înțelege, sîntem mereu în căutare de ceva- bani, statut social, carieră veritabilă și tot asa. Dar în cea mai mare parte sentimentele si emoțiile ne aduc împlinirile fizice și sufletești fiecăruia dintre noi. Fiecare are o istorie -e insăși viața, care e plină de scene și mici aventuri. Acum aș vrea să spun și eu o istorie a doi tineri care sau găsit unul pe altul, nu ca în legendarele istorii de dragoste nici ca-n poveștile cu prinți si prințese, nici din întîmplarea fericită. A fost mai curînd ceva organizat neintenționat.
Se cunoșteau demult, știau de existenta unul altuia, dar nu și-au imaginat niciodată că simpla întîlnire de revedere după mai mulți ani îi va face să fie împreuna pe mai mult timp. Petreceau timpul vesel împreuna, și s-ar părea că nimic serios “pur și simplu prieteni” care au descoperit dulceața sărutului involuntar, mînați oarecum de o forță inexplicabilă lor. Și iată așa pas cu pas relația lua amploare, fără ca ei să-și dea seama.Au realizat la un moment că mult timp departe unul de altul e o ispită, nu-și puteau explica de ce simt nevoia să audă ce face celălalt, cum se simte,etc.Dacă încercau să meargă fiecare pe calea sa, fără să se vadă, să se audă, au realizat că nu pot rezista unul fara altul, era ca o ispită, un drog-de a se vedea sau măcar să se audă. Au trăit clipe frumoase împreună, bucurîndu-se de toate fleacurile, profitau de liniștea sufletească și clipa fericită ce predomina în jurul lor.
Viața e dura cu toți, și El și Ea au avut multe dezamăgiri care i-au făcut să nu aiba încredere în nimeni, s-ar părea că nici unul în altul nu o aveau. Fără să-și dea seama au început să fie geloși, să îi deranjeze prezența altor persoane în viața celuilalt. Dar ceva nu era suficient, ceva nu mergea îndeajuns și s-au despărtit fără să-și dea vreo explicație.La mijloc a stat mîndria și incapacitatea de a ceda, nu-și recunoșteau sentimentele pentru a nu parea slab in ochii celuilalt…
Astept pareri...
RăspundețiȘtergereSuperb, parca mi-ar parea ca cel ce a scris a trait aceste sentimente....dar stiu ca omul ca omul ce a scis aceasta istorie merita din plin sa fie fericit.Felicitari scumpo pentru ca ai impartasit aceste cuvinte scrise cu maiestrie!
RăspundețiȘtergere