De ce-ai dat, Doamne?

Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atîtea vorbe și minciuni,
Atîtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinetețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzînd că-n viață nu au loc.
Atîtea vorbe și minciuni,
Atîtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înalbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!

Mai bine ar vorbi 
În lume florile,

Iar omul ar tăcea!